Harul uimitor

Când har în jertfă-ai arătat,
Har ce-mi aduce mântuire,
Isuse Doamne-am tresăltat
Că mi-ai iertat al meu păcat
Cuprins de sfântă fericire!

Căci neavând niciun merit
Învederat şi scos din fapte,
Iubirea Ta, m-a-ndreptăţit
Şi din păcat m-a mântuit,
Neprihănit eu fiind în toate.

Prin jertfa cea de la Calvar,
Prin sângele ce L-ai vărsat,
O împărăţie, cea prin har
La Golgota, ai adus în dar,
În veci de veci ai instaurat!

I-ai luat lui Lucifer puterea
Ce-o deţinea, prin amăgire
Când proclamat-ai învierea
Şi pentru om, iar înfierea
În zori de scumpă izbăvire!

Acest har sfânt îl preţuiesc
Trăind azi pe-acest pământ;
Mă plec smerit şi Te iubesc
Şi numele, Îţi preamăresc
Şi osanale vreau să-Ţi cânt.

Să-Ţi laud sfânta Ta iubire
Prin care-mi eşti Mântuitor,
Căci din păcat, Tu izbăvire
Mi-ai dat în marea mântuire
Pe veci, prin harul uimitor!

Flavius Laurian Duverna
29 martie 2007